Intre anii 2001-2004 formuleaza o conturare a relationarii activitatilor, formelor genurilor si principiilor unei gandiri de tip artistic, care graviteaza in jurul trinitatii muzica-poezie-pictura, trinitate ce naste un discurs artistic articulat unificator, bine reliefat in aparitiile sale. Devine creator de “LEGATURI INTIME” intre cele trei forme de expresie. Gaseste manifestarea vocal artistica de pana atunci intr-un context in care dominanta este o anumita “insuficienta”. Artistul Lavinia Bujor Deaconu, naste o gandire estetica sau mai bine spus o situatie definibila printr-o anumita “intrajutorare” a celor trei arte; constientizate si exprimate creativ; acestea existand efectiv unele prin intermediul celorlalte.
Astfel tablourile in ulei create de artista in aceasta perioada, sunt stari de necesitate, declansate de propria manifestare vocala, sonor muzicala. Acestea vin sa amplifice si sa accelereze procese de sinteza. In acest mod, distinsa mezzosoprana, printr-un grad avansat a puterii de formulare si exprimare a unor continuturi artistice atat lirice-vocale cat si picturale subliniate de forme poetice, vizeaza realitati ale existentei umane.

Experientele artistice ale mezzosopranei Lavinia Bujor - Deaconu din anii ce au urmat acestei perioade, au ca scop configurarea si articularea unei exprimari puternice dar si “complete” totodata. In campul activitatilor sale artistice, converg forme de perceptie multisenzoriala. Definitia artei vocale devine pentru ea, judecarea acesteia in contextul emotiilor si senzatiilor. Tehnica vocala oferita ascultatorului devine “vigoare” in relevarea mesajului liric muzical. Astfel isi insuseste in repertoriul sau o serie de lucrari muzicale pline de culoare si sonoritate, ce creeaza senzatia unei “corporalitati”; calitate ce-ti ofera o “baie” senzitiva, mult cautata de artista.